Dupa inserarea implanturilor dentare,una din primele întrebari este În cât timp se poate realiza lucrarea pe implanturi?…
În primul rând, este important de rerinut ca aproape în toate situatiile se pot realiza lucrari temporare, pâna la vindecare sau realizarea lucrarilor definitive, în acest fel stresul si îngrijorarea legate de lipsa dintilor nu mai este un factor, pâna la realizarea lucrarii pe implanturi.
În aproape orice situatie pacientul poate pleca cu dinti din clinica noastra! Desigur, sunt cazuri în care lucrarea se realizeaza în aceeasi zi, cum este sistemul All on Four sau All on Six. Astfel, exista tipuri de implanturi, care în combinatie cu tehnicile avansate precum A-PRF si Piezochirurgia, permit o integrare mult mai rapida a implanturilor si timpul de asteptare se reduce de la 6-8 luni la doar o luna sau chiar câteva saptamani.
Pentru mai multe detalii asupra procedurilor si tehnicilor folosite în cadrul clinicii MD Clinic, va invitam sa cititi în continuare mai jos…
Implanturi cu osteointegrare rapid?
Implanturile de ultima generatie sunt implanturi cu osteointegrare rapida, cu caracteristici care ofera beneficii profesionale exceptionale: stabilitate primara, osteointegrare cu conservarea tesuturilor dure si moi, timp rapid de vindecare, oferind flexibilitate (gama larga de dimensiuni, conicitati), ideale pentru zonele frontale, greu de gestionat.
Noile proprietati ale implantului determina o integrare biologica rapida (o luna, comparativ cu 6 luni), de calitate, usurând astfel tratamentul si crescând gradul de satisfactie al pacientului.
Osteointegrarea implantului depinde de urmatoarele:
- Designul implantului
- Textura suprafetei
- Manopera chirurgicala
Designul implantului
Platform-switching este un concept inovator menit sa împiedice resorbtia osului în jurul implantului dentar. Studiile au demonstrat ca o data cu insertia implantului si manipularea acestuia, apare inevitabil o resorbtie a osului de 1,5-2mm în primul an, valoare considerata normala. Acest fapt se datoreaza încercarii organismului de a-si forma spatiul biologic, de protectie fata de mediul extern, la interfata implant-abutment.
De îndata ce ce spatiul biologic a fost format, resorbtia osului scade, ajungând astfel la 0,07 mm/an [1].
Metoda Platform-switching se refera la plasarea abutment-urilor cu un diametru mai mic decât cel al surubului din os, în comparatie cu vechea metoda, care folosea diametre egale pentru implant si bont.
Implantul din stânga cu abutment de diametru egal (Platform matched). Implantul din dreapta cu abutment cu diametru redus (Platform switched) [2].
În momentul insertiei implantului, la capatul dinspre exterior, apare un infiltrat inflamator. Principiul Platform-switched se bazeaza pe protejarea implantului si a tesutului osos înconjurator de acest infiltrat condus doar în perimetrul oferit de design. Totodata, în jurul implantului, la fel ca în jurul dintilor, apare un spatiu biologic care protejeaza osul de exterior.
Acesta are o latime de aproximativ 2 mm si daca nu e asigurata, se formeaza prin resorbtie ososa.
S-a demonstrat ca latimea platformei asigura spatiul necesar formarii tesuturilor spatiului biologic: epiteliu jonctional si atasament conjunctiv. Astfel apare reducerea cu 70% a resorbtiei verticale a osului.
Designul conic al implantului creste suprafata de contact cu osul si realizeaza o stabilitate primara excelenta, chiar si în situatiile de augumentare de sinus.
Spira dubla si cresterea înaltimii spirei de-a lungul implantului determina o condensare progresiva a osului, îmbunatatesc stabiliatea primara si determina o osteointegrare rapida.
Conexiunea con-hex asigura o închidere etansa la nivelul interfetei bont-implant.
Textura de suprafa??
Stratul de oxizi de titan care se formeaza instantaneu la suprafata implantului permite integrarea biologica a acestuia. Orice contaminare a stratului de oxizi (manipularea implantului cu comprese, carpula de la aspirator, manusi, ser fiziologic) scade considerabil energia de suprafata a implantului si aderarea celulelor.
Recent, au fost introduse implanturile cu suprafata tratata cu Ca (XPEED, AnyRidge-Megagen). Se creeaza astfel o nanostructura de CaTiO3 care activeaza osteoblastele si formarea osului. S-au observat depozite de apatita pe suprafata tratata cu Ca. Studiile au identificat densitati mai mari ale osului la interfata implant-os în cazul acestor implanturi, fata de implanturile conventionale [3].
Manopera chirurgical?
Medicul specialist alege varianta potrivita de tratament pentru fiecare pacient în parte, dupa un examen complet clinic si paraclinic. În functie de tipul de os (cantitate si calitate), se alege tipul de implant. Experienta medicului devine astfel esentiala.
Pentru a verifica stabilitatea implantului, se folosesc multiple metode, printre care se numara:
– Testul de percutie (nu poate stabili cu acuratete stabilitatea implantului)
– Radiografia postoperatorie (un mijloc eficient de a masura resorbtia osoasa din jurul implantului)
– Periotest (Simens AG, Bensheim, Germany), foloseste percutia (ciocaneste dintele)
– Osstell ISQ – ultima generatie de aparate, care foloseste rezonanta magnetica pentru a determina cu precizie stabilitatea implantului; fara a atinge pacientul, ISQ percepe vibratiile din câmpul magnetic format si le proiecteaza printr-un numar de la 1 la 100; de regula, valorile la insertia unui implant sunt între 55-75 la maxilar si 65-85 la mandibula; în timp, valori peste 60 la maxilar si peste 70 la mandibula sunt considerate normale [4].
Bibliografie
1) Implant platform switching concept: An updated review. Laura López-Marí , Jose Luis Calvo-Guirado, Beatriz Martín-Castellote, Gerardo Gomez-Moreno, Mart López-Marí. Med Oral Patol Oral Cir Bucal. 2009 Sep 1;14 (9):e450-4.
2) https://en.wikipedia.org/wiki/Platform_switching
3) The cytocompatibility and osseointegration of the Ti implants with XPEED® surfaces. Oral Implants Res 2012 Nov 21;23(11):1283-9. Epub 2011 Oct 21. Sun-Young Lee, Dong-Jun Yang, Shinil Yeo, Hyun-Wook An, Kyung Ho Ryoo, Kwang-Bum Park
4) Measurement of dental implant stability by resonance frequency analysis: a review of the literature. Quesada-García MP1, Prados-Sánchez E, Olmedo-Gaya MV, Muñoz-Soto E, González-Rodríguez MP, Valllecillo-Capilla M. Med Oral Patol Oral Cir Bucal. 2009 Oct 1;14(10):e538-46